Sanziene

       In fiecare an, in preajma solstitiului de vara, cand ziua este cea mai lunga din an si sta sub semnul soarelui, se sarbatoresc " Sanzienele ''. O traditie ce provine din vremuri arhaice, sarbatorita si in prezent in mediul rural romanesc. Recent, de cativa ani incoace, odata cu renasterea Iei, ca brand national si in mediul urban exista evenimente si manifestari dedicate acestor zane protectoare ale verii.

     Proiectul fotografic "Sanzienele" este realizat in Bucuresti , la evenimentele ''Noaptea de Sanziene" organizate de Muzeul National de Arta al Romaniei in 2016, de Muzeul Mina Minovici in 2013 si organizat spontan de Iulia Gorneanu, una din promotoarele Iei Romanesti, deschizatoate de drumuri in fashionul contemporan prin integrarea elementelor populare in tinutele urbane si organizatoare de expozitii in tara si strainatate la prestigioase muzee si galerii de arta.

       Sânzienele sunt zâne, sânzienele sunt flori, sânzienele sunt fete-flori, ipostaze vegetale ale celor mai iubite personaje din panteonul nostru. Sânzienele coboară pe pământ a treia săptămână din iunie, punând stăpânire pe văzduh în ziua de 24. Sunt zâne bune iar oamenii le iubesc și nu se tem de ele. Le cheamă pe nume și le alintă în felurite chipuri: Reginele Holdelor, Doamnele Călușarilor, Mireasele, Împărătesele… În unele locuri li se spune Drăgaice, de la slavul „draga” (frumoasă, dragă). Despre ele se povestește că intensifică parfumul florilor, măresc puterea tămăduitoare a plantelor de leac, apără copiii de boli, cresc bobul grâului, sporesc rodul pământului, alungă grindina, înmulțesc păsările cerului, aduc femeilor prunci frumoși iar fetelor, ursitul.

„Du-te soare, vino lună, Sânzienele îmbună,/ Să le crească floarea floare,/ Galbenă, mirositoare,/ Fetele să o adune,/ Să le prindă în cunune…”

 

​

​